Lilypie - Fifth Birthday

Lilypie - Second Birthday

duminică, 24 septembrie 2017

Perle, perluțe (11)

- Vreau să îi faci motițe! solicită minorul, predându-mi șoarecele croșetat abia terminat.
- Ce să îi fac?
- Motițe. Cu ață. Așa, motițe luuuungi...
- ”Motițe”, unde anume?
- Aici la bot, mami, ca și lui Tom. Cu ață.
Bun, am aplicat rozătorului două perechi de mustăți. De ață, evident.

- Cu cine te-ai jucat azi la grădi?
- Cu doi băieței.
- Foarte frumos. Cum îi cheamă?
- Tadeas, vine răspunsul.
- Și pe celălalt?
Cugetă puțin:
- Adidas...?

- Doamna noastră a fost bolnavă azi.
- Da? Și cu cine ați făcut ore?
- Cu Frau S. Și cu Gogoașă.
- Cu cine????
- Cu Gogoașă. Așa a zis că o cheamă, se justifică proaspătul școlar, văzând atâta uimire.
Trebuie să văd mâine cum o cheamă pe tanti, ceva îmi spune că-i aproape imposibil numele ăsta (plus că aduce cu un personaj din "Habarnam").

sâmbătă, 16 septembrie 2017

Somn ușor!

1:23. A.m., adică noapte adâncă. Mă trezesc în scrâșnet de dinți, unul dintre copii îmi trage duios un picior în coaste. Încerc să acopăr și să mut incriminatul trei centimetri mai spre marginea patului. O secundă mai târziu plonjez să prind copilul care, contorsionându-se cumva în somn, dădea să aterizeze cu capul înainte pe podea. Evident că sunt foarte, foarte trează. Pipăi pitpalacul, constat o poziție cumva oblico-transversală pe axa lungă a patului - aha, de-aici dezechilibrul, eu mutasem un corp poziționat cu totul altfel. Ăla mic protestează în somn, se foiește, se agită, îmi dă una peste ochi, se descoperă la loc. Îl acopăr. Se descoperă. Eu insist. El sforăie indignat. Ok, no problem, lasă-te descoperit, eu vreau să dorm...
Mă întorc optimistă cu spatele la teroristul din dreapta.
Descopăr o altă mână mică sub mine, o îndepărtez. Nu vrea, revine. Pipăie în alt somn după plapuma mea. A lui e pe jos. O ridic, îl învelesc. Pentru procedură părăsesc riscant mijlocul patului - când să mă întorc la cei 30 cm de spațiu care-mi revin din totalul 2 metri al patului, nu mai am loc.
Încerc un mic tetris cu cei doi, socotindu-mă să încep cu cel mai ușor dintre ei. Nope, se încoardă și revine la poziția inițială. Risc să îl trezesc, și-atunci nu scap fără vreo 3 cărți cu Lightning Mcqueen. În fond doarme liniștit mititelul...
Îl pipăi pe frate-su, să mă asigur unde-i e capul. Încerc să-l trag de pe locul meu. E greu, nu-l mai pot ridica. Scarpin încet un spate, șoptesc la ureche 'hai în brațe' - el mă caută în continuare spre mijlocul patului. Nu, hai că-s aici, la margine, hai, pui... Mormăie ceva, pune un picior peste celălalt copil... la stilul ăsta nu mai ajung eu să dorm.
Eliberez copilul 1 de sub copilul 2. Dau din coate, împing, trag plapuma, mut perne cu capete (sau picioare?). Nu, loc nu.
Îmi iau așternutul și mă mut în patul unuia dintre ei, în camera vecină. Greuceanul meu deja a renunțat la luptele nocturne și și-a adjudecat un pat de copil, ce bine de el, sforăie, n-are treabă.
Adorm - sau așa mi se pare.
Un picior mic mă împunge în spate, pe jos se târăște o vietate neidentificată. Cât pe ce să îmi scape un urlet de spaimă - dar nu e decât copilul mic cu covorul de la duș și vreo 43 de mașinuțe adiacente, care vrea să doarmă cu mami. Adică pe jos. Celălalt e mai treaz sau mai adormit, nu-mi dau seama, s-a cățărat lângă mine în pat și vrea o bucată bună de plapumă. Sau toată. Și perna mea.
Pun micul în pat, caut a doua pernă, a treia plapumă, mobilul la îndemână că trebuie să mă deștepteze cineva la ore rezonabile - 2:11. Aha.
Constat că mi-e cam frig și parcă puțin ud. Știam eu că avem nevoie de scutece noaptea, încă... dar copiii nu sunt uzi, poate puțin transpirați, și încovrigați unul în altul, sau unul peste altul, nu-mi dau seama pe pipăite pe întuneric. Egal. Ce-i ud??? Ah, prosopul de duș...
Călătoresc cale de 3 metri până la baie, mă schimb de pijamaua udă, detectez plapuma doi în cealaltă cameră - patul matrimonial e gol și îmbietor, și nici nu-i ud...
- Mami, eu vreau să dorm cu tine, se aude o voce mică somnoroasă.
- Și eu!
Ok, mutăm iar plapume, perne, mașinuțe și copiii în patul inițial, îmi fac loc în cei 30 de cm ai mei. Un copil pune un picior peste mine, capul pe un umăr. Celălalt se împinge cu capul în burta mea, vrea mai aproape la căldură, dar numai în unghi de 90 de grade față de mine, ceea ce se dovedește mai dificil logistic.
Pfff, am uitat mobilul dincolo, îmi trece mie prin cap. După greutatea capetelor și respirație, par să doarmă adânc, risc să mă duc după mobil. O fracțiune de secundă mă gândesc la varianta de a rămâne în patul doi, dar cum nu am poftă de alte migrații pe timp de noapte, mă strecor la loc între cei doi.
- Mami, nu-i frumos ce faci, te rog să mă lași să dorm! mă întâmpină o șoaptă indignată. - Mie mi-e somn și tu te tot fâțâi, te rog să te potolești.
Serios????
N-au rost polemicile la miezul nopții. Mă bag în pat, copilul mă ia în brațe. Dau să adorm.
- Mami, hai să îți spun o poveste, să ți se facă somn.
Mvai, da, desigur.
Probabil adormisem, când mă zgâlțâie ușurel:
- Mami, după ce că nu mă lași să dorm, nici nu asculți povestea.
Grrrhhh!
- Mami. Vreau laaaaapte!
Cobor după lapte. Calc greșit pe ultima treaptă, îmi zdrelesc cotul de perete. Ceasul de la cuptor arată 2:56. Încă 30 de secunde de încălzit...
Sus, amândoi dorm. Pe locul meu.
Mă întind pe unul dintre locurile lor rămase libere. Reușesc performanța să cad din pat în somn - 3:49.
Mai pierd vremea pe net, că nu pot adormi așa, la comandă.
Adorm. Scap tableta pe jos - 4:59. Nu, 5:00.
La 6:15 sună deșteptarea.

sâmbătă, 9 septembrie 2017

Noutăți

Pe măsură ce înaintăm în vârstă, parcă nu mai am timp de înșirat aventuri pe blog. 
În mare, unul a terminat grădinița, celălalt creșa, unul a început școala, celălalt grădinița. 
O exploatăm pe buni cât de mult reușim - din fericire pare ok cu situația. 
Am mai scăpat prin vacanțe exotice, weekenduri prelungite și excursii interesante, cu și fără copii. 
În rest, pe la spital, cu nebuniile obișnuite (”Dar înghețată de alune gratuită nu aveți?” ” Doamnă, aici e urgența, nu gelateria!” ”Da, dar chiar nu aveți???” ”Avem psihiatru înlocuitor” Bine că acum am și eu o plângere pe nume, cică am fost inutil de crudă cu sărmana făptură).
Grădina noastră arată foarte eco-bio, că nu apucăm să ne ocupăm de ea și plantele cresc cu spor ca-n junglă. Odată, mi-am promis că îmi iau concediu extra pentru renovat casa, pus ordine în toate, inclusiv în grădină... cândva în viața asta. Deocamdată agenda e aglomerată cu treburi de-ala ”importante și urgente”, care nu dispar prin ignorare. 
Copiii cresc.

luni, 4 septembrie 2017

Perle, perlute (10)

- Mami, uite o benzinătoare!
Eram pe lângă benzinărie.

- Bloginsel.
????
- Bloginsel.
- Ce spui tu acolo?
- Finn Mcmissile se duce pe Bloginsel.
Aha. Bohrinsel - platforma petrolieră.

- Mami, am găsit un ou!
Îmi aduce o piatră aproximativ sferică dezgropată de la temelia bisericii.
- Frumos. Ou de...?
- Struț.
- Cred că-i puțin prea mare pentru un ou de struț. O fi de dragon?
- Nu! De struț!
Îmi lasă bolovanul în grijă, pleacă să mai dezgroape ceva de după tufișuri. Revine cu alte două pietroaie pline de mușchi și pânze de păianjen. Vrea să le pună în "cuib" - casca lui de bicicletă. Reușesc să-l conving că sunt prea grele, să le caute alt cuib în iarbă.
Găsește. Amenajează. Pune "ouăle" la locul lor, le tot aranjează.
- Astea sunt ouă de Viezurino! îmi comunică.
Și se așează pe ele să le clocească.
Acolo, în fața bisericii, copilul meu clocea pietre. Din care au ieșit pe urmă Viezuri mici - alte pietre, cărora le-a făcut pat din jumătăți de frunze. Restul pruncărimii alerga țipând prin jur, al meu își cocoloșea puii. 

- Mami, uite, asta e casa noastră...
Desenează obiectele din camera de zi, pe urmă face undeva și o gaură de șoarece în perete.
- Ăla e șoarecele Jerry? întreb, aflându-ne în plină perioadă ”Tom și Jerry”.
- Nu, e alt șoricel.
- Ah...
- Da, Mata Rata îl cheamă.
Mai desenează un șoricel.
- Și pe ăsta Mate Renus.
De unde le-o fi inventat? Mânca-l-ar mama de artist!

luni, 10 iulie 2017

Perle, perlute (9)

- Mami, nu îmi place în casa asta, vreau să ne mutăm într-o casă nouă!
Aha, ok...
- Ce nu îți place la casa asta?
- Chiuveta.
Eram în baie. Și dintr-un motiv oarecare nu îi mai plăcea chiuveta noastră.
- Poate schimbăm chiuveta, nu casa?

Copilul cel mic vine încântat din grădină:
- Mami, am făcut caca!
- În pantaloni? întreb eu într-o doară - că doar unde era să facă?
- Nu, acolo (arată undeva afară), și l-am acoperit cu iarbă!
Griveiul mamei drag!

- Mami, sunt bolnav! mă informează fiul cel mare, pe un ton suferind.
Oha, ăsta iar nu vrea să meargă la grădiniță!
- Dar ce boală conduci, copile?
- Mă durează capul, suspină el. - Și uite, leșinez!
Și se prăvălește pe canapea cu ochii închiși.
Evident, i-am pus un plasture pe frunte și l-am trimis la grădiniță. Așa, leșinezat cum era.

- Mami, eu nu am văzut niciodată un pârț! se lamentează micul.
!!!!


luni, 29 mai 2017

Perle, perlute (8)

- Îmi pun mascării de scafandru.
- Ce îți pui???
- Mascării de scafandru.
- Masca și ochelarii de scafandru?
- Da, mascării.

- Am mâncat toate bubele de pe prăjitură! anunță cel mic. Bomboane de decor erau respectivele.
- Mami, și eu vreau prăjitură cu bube!!! mă informează cel mare.

- Mami, crotezi un șoarece? (Croșetezi)
- Nuuuu, mami îmi truchează mie un șoarece! vine prompt răspunsul minorului. (tricotam)

- Mami, ce faci acolo? Sper că nu troci iar! (Tricotezi)

Când ne plictisim în trafic, ne uităm după semne de circulație și sigle de mașini. De curând, în fața noastră o Skoda la semafor. Cu sigla aferentă.
- Ce scrie acolo? întreabă cel mare.
- Citește tu, fac eu pe deșteapta. Știe să citească, deci mă așteptam să aud ”Skoda” sau ceva similar.
- Nu e voie cu șarpe în mașina asta, vine răspunsul halucinant.
Mă uit la chestia aia verde de pe siglă și mă bufnește râsul.
- Nuuuuuu, se activează și micuțul, nu e voie cu dragon!
Asta după ce au văzut nenumărate semne de interzis: cu țigară, cu câini, cu înghețată, cu role, cu bicicletă, cu animale, cu costum de baie (!).

Conversație între copii:
- Mămicile și tăticile și bunicile au barbă!
- Nuuuuu, bunicile nu au barbă, numai tăticile!
- Tăticurile și mămicurile! îl corectează cel mare.
- Copii, doar bărbații au barbă, adică tăticii. Mămicile și bunicile nu au barbă.
- Io când o să fiu tătic, o să am barbă, conchide cel mare.
- Io când o să fiu mămică o să am și eu barbă! se apără cel mic.
- Copilași, amândoi sunteți băieți, voi puteți fi tătici, numai fetițele pot fi mămici - fără barbă! adaug eu, sperând să rezolv dilema.
- Dar ne trebuie și o mămică, altfel nu putem fi tătici! zice cel mare. Eu o să fiu tătic și frate-meu mămică.
- Puiule, o să aveți fetițe ca soții și mămici pentru copii. (bine, eu așa sper, nu încep aici vreo discuție despre cele 17 sexe recunoscute și toate combinațiile familiale posibile între ele).
- Daaaa, zice cel mic, mami o să fie mămică, ea e fetiță, noi o să fim tătici.
Serios, geniu mic?

joi, 4 mai 2017

Perle, perluțe (7)

Se scarpină la scutec, și se tot scarpină. Anume, cu cablul de la încărcătorul de mobil.
- Puișor, te mănâncă ceva?
- Îmi pun baterie!

Desenează miriade de figuri cu ochii închiși, oarecum în poziții anormale pe pagină.
- Ce sunt ăștia?
- Puișori de Donald (rățoiul Disney).
- Și dorm?
- Nu, mami, sunt leșinați.
Abia îmi stăpânesc râsul.
- Și de ce au leșinat?
- Mami, știi că nu e frumos să mă întrerupi când eu desenez.
- Scuze.
Dar nu mă pot abține:
- Auzi, dar de ce au leșinat? Erau bolnavi? Li s-a făcut rău?
Artistul mă ignoră plictisit, mai îmbunătățește capodopera pe ici, pe colo.
- Să-i ducem la doctor? continui eu.
- Mami, dacă vorbești tot timpul nu pot să fiu atent la ce desenez și uite, acuma au murit toți!
Întoarce cu un gest sugestiv foaia pe partea încă nedesenată.
- Cum, au murit??? Pfoa, îmi pare rău... nu i-am putea învia?
Îmi face hatârul și desenează alte figuri, cu ochii pe jumătate deschiși.
- Wow, ce bine!
- Mami, iar vorbești? Vrei să îi omori și pe ăștia?
Am tăcut, asasina de mine :))).

Împachetează tacticos chestii într-o pungă.
- Ce faci, arici mic?
- Eu sunt Iepurino.
- Ce faci, Iepurino?
- Împachetez mașinuțele să le duc la grădiniță.
- Dar nu e voie cu mașinuțe de acasă la grădiniță, acolo aveți altele.
- Mașinuțele de la grădi sunt prietenii lor, plâng dacă nu au voie împreună. Haideți, mașinuțelor, plecăm la grădiniță! conchide copilul, și iese pe ușă cu punga grea nevoie mare după el. Kilogramul de mașinuțe casnice vizitează deci tona de mașinuțe instituționalizate.

Dialog halucinant pe timp de noapte:
- Mami, nu pot să dorm!
- Hai in brațe.
- Nu vreau.
- Vrei să dormi azi cu tati? 
- Nu, mami, eu nu pot să dorm decât cu fetițe! 
Wtf, deja??? La puțin peste 6 ani??? 
- Viezurele mamei, cu ce fetițe te gândești tu să dormi? întreb, foarte aproape să izbucnesc într-un râs isteric. 
- Cu tine, mami, tu esti fetiță.
Aha, acuma m-am mai liniștit, educația sexuală modernă dă roade. 

- Mami, eu sunt salvator. Uite, cand se îneacă cineva, eu îl trag afară din apă, așa!
Îmi demonstrează cum procedează el la trasul din apă al victimei. 
- Auzi, Iepurino, tu nu știi să înoți. Uite, eu te salvez dacă te îneci în apă! își asigură el fratele mai mic.
- Nu mă înec! 
- Dacă te îneci...
- Nu mă înec! urlă micul.
- Ba te îneci! 
- Nu mă îneeeeec!
- Dacă te îneci, el te salvează, încerc eu o intervenție. 
- Nuuuu măăăă îneeeeec! 
- Ba te îneci! Te îneci! insistă cel mare. - Te îneci, că tu ești mic, nu știi să înoți, și pentru că m-ai supărat eu nu te mai salvez!!!
Să mai îndrăznesc să îi duc împreună la piscină?  

- Mami, tu te duci la sevici? mă interoghează micul de cu dimineață.
- Da.
- Și eu? 
- Pe tine te duc la grădiniță.
- Mami, mai bine te duc eu pe tine la sevici.
- Multumesc, dragule, du-mă. 
- Dar întâi mă duci tu cu mașina la grădiniță și pe urmă vii să mă iei să te pot duce la sevici. 

- Vreau bani! mă întâmpină Iepurino în ușă.
- Huh... pentru ce?
- Vreau la magazin. 
- Așa, ce dorești de la magazin? 
- Biscuiți.
- Ok, și cu banii vrei să plătești pentru biscuiți? 
Se uită la mine deconcertat. 
- Nuuuu... banii sunt pentru mine, să mă joc cu ei. Biscuiți cumperi tu! 
- Cu bani.
- Nu cu banii mei! se apără copilul.